Cand am gandit activitatile ce urmau a fi puse in practica in ziua de Halloween, nimeni nu s-a gandit ca se va ajunge la asa ceva... ever!

Trebuia sa mergem in cimitir... ce sa facem acolo, nu stia niciunul din noi, dar asta nu conteaza prea mult. Ne strangem: Alyce, Alex, Ruxi, Cristi, Sake, Vlad si cu mine, si plecam catre primul cimitir. Teapa noua, era incuiat. Ne hotaram sa mergem la altul, cel de la Mielul Alb - nu ne-au lasat sa intram, dar administratora e o draguta si ma va ajuta sa gasesc un mormant pe care il caut de mult timp (o iubesc pentru asta; maine ma duc pe capul ei). Plecam de-acolo, mergem catre al treilea cimitir - evident, nici aici nu avem noroc.

Cu cozile intre picioare, ca niste draci plouati ce ne gaseam, am purces catre parculetul construit acum vreun an in Livada. Ne-am dat pe balansoar, ceea ce a fost foarte comic. Imaginati-va: Ruxi la margine, Alyce la mijloc, eu la cealalta margine. Desigur, din cauza greutatii prea mari in partea unde stateam, la mine balansul era prea mare, ajungand in cele din urma ca blansoarul sa loveasca piciorul de lemn din partea Ruxandrei... Oh, that was fun!

Apoi baietii au descoperit calutii aia pusi pe arc. Nu stiu exact ce inaltime are Vlad, dar cred ca e cu vreun metru mai inalt decat ar fi fost indicat Sa-i fi vazut pe nebuni cum se dadeau pe bietii caluti! Si da, am ajuns la concluzia ca noi cand eram mici nu aveam parcuri atat de faine, deci trebuie sa recuperam.

Ne-am mutat ulterior pe o chestie care se invarte. Stiu cum se numeste, dar nu stiu sa scriu corect cuvantul ala, deci nu il scriu. Logic, nu? In fine, te asezi pe ea si are un soi de cilindru (nu e chiar in forma de cilindru, dar nu stiu sa explic exact) de care te ajuti pentru a imprima miscare, implicit si a controla viteza prostiei de constructie; te tii cu mainile de margine, iar Vlad se va asigura ca tampenia aia va prinde o viteza ucigasa. Sake a fost primul care a incercat, iar Vlad s-a asigurat ca nu mai incearca a doua oara. Pe bune, ma mir ca nu si-au luat zborul la ce viteza nebuna prinsesera!

Alyce s-a dat de trei ori. Cum poti sa te dai de trei ori la rand? M-am crucit (intre doua hohote de ras, desigur)! In total, au fost patru ture, dupa care a cedat toata lumea. In unanimitate, ne-am reamintit ca nu suntem sanatosi la cap si ne-am asezat: unii pe leagan, altii pe banca.

Intre timp, Cristi si-a pierdut bricheta si a plecat sa o caute, gasint intre timp pricina sa joace putin baschet cu niste *unii* care erau pe teren. Comic a fost cand m-am dus sa-i racolez pe el si pe Alex ca sa plecam. Am spus hai, moment in care Cristi imi spune "Mai stam putin", un soi de "five more minutes, mom" =)) Cei cu care jucau erau cam suparati ("Deja plecati? Gata?"). Da, serios, suntem nebuni. Dar cand ne distram, ne distram.

Ce planuri ne faceam si unde am ajuns... A meritat. Cu varf si indesat, a meritat fiecare pas facut intre cimitirele in care nu am fost primiti. Mai vreau!

Halloween? Naaa, iesire in gasca doar!
http://www.youtube.com/watch?v=ImnMucno1ew (trebuia macar ceva de genul asta)

oare de ce nu ne-au lasat sa intram?
si chiar n-aveam ganduri ne-curate..
oricum, in parc a fost fain..pana am pierdut cu totul simtul orientarii..
nici eu nu ma mai dau cu Vlad in chestia aia..nu, nu..
in balansoar a fost bine, chiar si cu micile ciocniri in lemn care au avut loc..

p.s. Stephen Lynch e tare!!