„1408” nu e un film nou, însă am avut plăcerea de a-l revedea de curând, savurându-l încă o dată. Întradevăr, nu este genul de film pe care să nu îl înţelegi din prima, nici nu capătă noi înţelesuri la o a doua vizionare, însă chiar este un film bun. Scenariul se bazează pe o poveste de Stephen King, deci vă puteţi aştepta la o serie de ciudăţenii caracteristice stilului.

Mike Enslin este un scriitor de duzină ce caută locuri unde chipurile există fantome. Găseşte câte un han uitat de lume, se cazează şi aşteaptă fenomenele, vânându-le nu din convingere, ci –probabil- dintr-o nevoie de a face ceva. Sau... cel puţin, cam asta lasă să se înţeleagă. Undeva pe la începutul filmului se spune că Enslin ar fi scris o carte cu ceva potenţial, însă acesta rămâne o parte a trecutului său pe care îl doreşte îngropat. În schimb, titluri ca „10 Haunted Houses”, „10 Haunted Inns” şi altele (titlurile sunt aproximative, nu m-am chinuit să le reţin) sunt „cunoscute” fanilor genului. Enslin e un cinic, un om care nu crede în nimic, nici măcar în fantome, de unde şi întrebarea: de ce le mai caută? Probabil e o ocupaţie, o sursă de venit, ceva acolo. Obsesia lui pentru viaţa de după e generată de moartea fiicei sale. După pierderea suferită, tipul tot caută ceva în care poată să creadă. Acţiunea propriu-zisă începe când el primeşte o carte poştală în care este avertizat să nu intre în camera 1408. Evident, departe de a-l speria, mesajul îl încurajează să cerceteze. În ciuda protestelor managerului hotelului Dolphin din New York, acesta reuşeşte să obţină cheia camerei... mai departe vedeţi şi singuri.

Despre actori nu se pot spune prea multe. John Cusack face un soi de one man show, filmul bazându-se foarte mult pe ce gândeşte, pe sentimentele lui, pe percepţii, şi mai puţin pe acţiune. Cusack este bine ales, după părerea mea, deoarece are figura unui om care nu te crede, un plictisit de viaţă cinic. În rolul managerului îl întâlnim pe Samuel L.Jackson, nume ce nu necesită prezentări; nici despre prestaţia acestuia nu am ce spune, tipul chiar ştie ce face şi încă nu m-a dezamăgit în nici un film în care a jucat.

Efectele folosite au fost destul de bune. Aş intra în detalii, însă există riscul să divulg prea mult din acţiune şi e păcat. Mi-a plăcut modul în care au fost filmate anumite scene. Din câte am înţeles (păcatul meu să fie dacă vă mint) se folosesc anumite lentile speciale care fac să apară mult mai aproape totul, ca şi când încăperea ar începe să se micşoreze, apăsănd asupra personajului şi intensificând tensiunea.

Nici coloana sonoră nu mi s-a părut slabă, deşi acum nu-mi pot aduce aminte nici măcar un acord din ea. „We’ve Only Just Begun” a celor de la The Carpenters devine un tagline pentru tot ce are loc, un soi de avertizare sumbră care nu ajută la mare lucru – în fond, tot nu scapi.

„1408” nu e un horror cu mult sânge, ci un horror psihologic. Filmul nu se poticneşte, nu se opreşte, nu apar greutăţi în redarea poveştii – curge destul de frumos, elementele se leagă între ele, iar acţiunea capătă sens doar pe măsură ce urmăreşti. Sunt anumite momente în care situaţia se întoarce brusc la 180 de grade; acestea merită urmărite.
Utilizatorii de pe IMDb l-au notat cu 7. Mi se pare că nu e chiar aşa de slab, de aceea îi dau un 8.1. Mai jos se găseşte un trailer care spune tot ce ar trebui să ştiţi. Dacă nu aţi văzut încă „1408”, timpul nu e pierdut. Filmul e destul de bunicel, iar povestea are un substrat destul de interesant (în sensul bun al cuvântului, desigur).

apasă aici pentru trailer

da, l-am vazut (tu mi l-ai imprumutat )
un film bun..si ciudat..
oricum, ar fi interesant de citit si povestea lui Stephen King!