Vă tot luaţi de mine, care cum apucă. Se pare că unii chiar citesc ce se aberează pe-aici şi s-au obişnuit cu articolele noastre. În ultimul timp nu am mai scris pentru că nu am mai avut nici când, nici de ce. Ce să vă spun, că sunt relativ dezamăgită de ce se întâmplă? Hai că vă spun.

Anul I a fost complet diferit de anul al II-lea. Probabil că eram noi toţi mai idealişti, mai la început, mai entuziaşti în ce priveşte... ei bine, în mai toate privinţele. Acum unii ştiu deja ce vor şi acţionează ca atare, în timp ce alţii sunt (auto)condamnaţi să privească neputincioşi. Ceea ce mă enervează nu e situaţia în sine, ci lipsa de direcţie. De fapt, eu încotro mă îndrept? Ce vreau? Ceea ce vreau coincide cu ceea ce fac? Bine, la mine întrebarea de bază a rămas "de ce?", singura de care realmente depind.

M-au scârbit multe. Mulţi au reuşit să mă facă să-i văd altfel şi -în consecinţă- să-i tratez altfel. Recunosc că am pretenţii foarte mari de la lume; totuşi, cei care mă cunosc foarte bine (Alexa, simte-te; Ruxi, şi tu) ştiu că pretenţiile pe care le am de la mine sunt şi mai mari. Adevărul e că sunt foarte dură, iar cine nu ţine pasul va fi îndepărtat, fie că doreşte sau nu asta. Nu aveţi cum să decideţi în locul meu. Puteţi doar să vă comportaţi absolut normal, iar eu voi hotărî ce să fac.

Refuz să cred că sunt prea dură cu lumea. Cred, în schimb, că ceilalţi nu sunt interesaţi de ceea ce am de spus şi se ascund în spatele scuzei ăsteia, că am standarde prea înalte. Nu cer decât să nu fiu plictisită de ceilalţi (da, iar am sărit de la una la alta). Nu mă interesează ce ai făcut ieri, exceptând cazurile în care ai făcut ceva. Lucrurile triviale mă plictisesc într-o asemenea măsură, încât sunt dispusă să vă ignor într-un mod ostentativ - asta dacă nu cumva cedez impulsului de a mă exprima licenţios, lucru foarte probabil.

Am ajuns la concluzia că sunt anumite lucruri pe care nu le pot face nu datorită barierelor fizice, ci a celor mentale. Sunt în stare să lustruiesc o machetă de maşină ore întregi fără să scot o vorbă sau să mă plictisesc; nu sunt în stare să relaţionez cu o persoană care nu-mi trezeşte vreo simpatie/antipatie mai mult de 10 minute. Nu îmi plac oamenii (serios); da, sunt o dependenţă, un drog destul de puternic, dar din alte motive decât ar bănui majoritatea.

Momentan, mă simt ca persoana aia care stă pe-un vârf de munte şi o bate vântul. Sunt într-un punct mort, am ajuns singură, nu e nimeni pe lângă mine. Nu sunt tristă, doar plictisită la culme. Nimic nu îmi mai trezeşte interesul în ultimul timp, nici măcar Forbes care - ştim cu toţii (şi dacă nu ştim, tocmai am aflat) - conţine informaţii pe placul meu. Nimic nu mai e destul de bun. Nu spun că aş vrea să văd viaţa în roz: nu de alta, dar mi s-ar face rău instantaneu. Aş vrea doar ca lucrurile să îşi reia cursul în loc să stagneze. Îmi doresc ceva antrenant, plăcut, care să nu mă obosească.

Pe de altă parte, trebuie să recunosc şi că un anumit aspect s-a îmbunătăţit (uşa, CdB). Nu pot să explic, teama de ridicol e prea mare (de fapt, mi-e prea lene, dar trecem peste...). Dintr-un punct de vedere sunt în expectativă, pentru că deja bănuiesc că se va întâmpla ceva demn de atenţia mea, ceva ce nu aş vrea să ratez pentru nimic în lume.

Că tot mi-am adus aminte: nu mai râdeţi de "tipa" de la avatarul meu. E un tip, unul chiar foarte talentat. E arogant, înfumurat, dar complet comic atunci când cade de pe scenă (da, mă amuză când cineva cade de pe scenă în plin concert).

Apropo, ca fapt divers, am reuşit să găsesc o persoană care gândeşte foarte asemănător cu mine, cam 80% aş zice. Chestia asta mă sperie. Nu era suficient unul, trebuia să apară şi altul? Ce, era prea multă linişte în lume şi nu convenea cuiva? Sadici!

A, da, altă treabă comică! Recunosc că sufăr de piticism acut, dar măcar piticii mei sunt cât de cât normali. Evident, normali în măsura în care se poate considera că ce fac eu este normal. Mă apucă ascultatul de melodii cântate într-o limbă pe care (momentan) nu o înţeleg, citesc cărţi cu roboţi şi psihoistorie, mă amuz cu câte un articol despre bănci/acţiuni/bursă. Ceea ce fac mi se pare prea puţin periculos faţă de ce fac alţii. De unde şi până unde obiceiul prost de a vedea "relaţii" inexistente, nu ştiu! Nu e vorba că nu pot să dau nume, dar unde ar mai fi farmecul dacă m-aş lua pe viu de respectivul specimen, personaj pe care din pur amuzament l-am denumit "lepră" şi care am observat că refuză vehement să facă omenirii un bine prin introducerea propriei unghii în gât. Aş vrea să spun de cine mă iau, dar chiar nu vă dau satisfacţia să aflaţi cu cine mai sunt într-un conflict tacit de data asta (mai ales ţie, Oana - te las să te gândeşti; da, cunoşti persoana).

Cât despre conflictele mele şi "ameninţările" pe care unii le-au perceput: ţin să vă anunţ că nu ameninţam pe nimeni, ci doar avertizam anumite persoane. Dacă şi-au dat seama că vorbesc despre ele, bine; dacă nu, ghinion. M-am săturat să mă cert, de-acum intru pe ignore mode şi de nu v-o place vouă, bine bine!

Bun, cam atât am avut de spus. Postul în sine nu are un subiect bine definit, ci pur şi simplu oferă un update. Cine nu a priceput ce am e rugat să mă întrebe pe forum, fără pic de ruşine ori frică (nu că aţi manifesta asemenea sentimente), ce îi este neclar.

Acesta a fost un update la cererea celor doi "fani" ai blogului. Prin "fani", vă rog să înţelegeţi "oameni care nu au nimic mai bun de făcut decât să citească tâmpenii". Vă mulţumim pentru răbdare (eu şi piticii mei) şi vă aşteptăm cu comentarii!

era si timpul!!
oana, liviu, mersi ca ati batut-o la cap!!
acum mai ramane sa vorbesc si cu alexa, pentru filmulet
referitor la ce ai scris, sunt de acord..atmosfera ma sperie si pe mine..
multi au fost, noi am mai ramas..
cat despre imaginea de la avatar, si mie imi place personajul respectiv, dar cand arata si el mai masculin (apropo, in seara asta e ok )

Off... aşa, ia-te şi tu de el, nu se descurcau ceilalţi! Oricum nu mă credeai că e aceeaşi persoană

Citat:

multi au fost, noi am mai ramas..

Îmi place când vorbeşte răceala din tine!
Alexa cred că te va ignora puţin; se uită la un film şi are sunetele de la messenger închise. Dar tu încearcă...

_________________
Worst case scenario: you kill somebody... and that hangs over your head for the rest of your life. But that is the absolute worst case scenario!

Hrăniţi-mi şobolanul până se face mare şi explodează!