Nu trebuia să scriu azi, nu era în plan. Totuşi, evenimentele recente mi-au dat motiv, fără a şti că eu nu căutam vreunul. Întrebarea rămâne în picioare: încotro? Încotro ne îndreptăm? Direcţia e bună sau nu? Mergem pe o rută ocolitoare?

După cum se ştie (sau se află acum, depinde), profesorul nostru de dreptul mediului a fost condamnat. Nu încep o nouă rundă de discuţii pe tema asta, pentru că nu se va ajunge vreodată la final. Ceea ce e comic, sincer. Mă frapează totuşi dezorganizarea –ba nu, haosul total ce dă impresia că ar fi fost mereu aici, dar ascuns bine. Consilii de urgenţă, decizii contestate, vociferări... pentru ce? Oricum nu rezolvă nimeni nimic. Într-un fel, mă doare că nu există chiar nimeni care să fie de partea noastră. Bine, poate e doar o impresie de moment, deci voi fi iar acuzată de subiectivism.

Mă îndepărtez de dreptul mediului, dar rămân în acelaşi domeniu. Anul trecut, în timpul unui seminar, un profesor ne-a întrebat: „Ştiţi câţi absolvenţi ai facultăţii de drept lucrează în domeniu?”. Tot dânsul a dat răspunsul: „15%”. Cifra este cel puţin îngrijorătoare. Am ajuns la concluzia că facultatea pe care am decis să o fac printr-o aruncare de monedă (trei, de fapt) este un soi de rai pentru doritorii de diplome. Să fim cinstiţi: orice prost va reuşi să ia 5-ul. Dacă nu reuşeşti înseamnă ori că nu ştii să copiezi, ori că nu ai copiat de unde trebuie, ori că nu vrei să copiezi. Nu retrag termenul „proşti” pentru nimic în lume, aşa că înjuraţi cât poftiţi (nu poftiţi mult, vi se apleacă).

15%. În aceste condiţii, ce să fac? Sistemul este instabil, se schimbă de la zi la alta, schimbările nu aduc neapărat lucruri bune, ci ajută la menţinerea instabilităţii. La votarea legilor participă incompetenţi din toate domeniile, nu doar din cel al dreptului (deşi mi se pare inadmisibil ca aceştia din urmă să nu cunoască nici măcar amărâta aia de Constituţie), oameni care nu înţeleg nici lucruri mai simple decât ceea ce votează...

15%. Ce să fac? Să mă mut în alt domeniu? Am vrut să urmez cursurile altei facultăţi în paralel cu prima, însă o blestemată de restanţă mi-a retezat dorinţele „brusc şi dintr-o dată”. Restanţa e vina mea, să fim bine înţeleşi. Celelate domenii... sunt şi ele destul de şubrede. Primul care îmi vine în minte e cel al sănătăţii, unde problemele parcă nu se mai termină. Totuşi, am citit astăzi în ziar că se deblochează 3000 de posturi de medici. Sper să fie adevărat, avem mare nevoie de oameni competenţi aici. Cât despre cei care contestă domeniul medical de la noi: stimabile, poţi lucra 36 de ore fără oprire, la capacitate maximă? Pentru că asta se întâmplă pe la noi.

Trecând de la una la alta, acum vreo două zile m-am interesat cam pe unde se situează universitatea la care studiez în lume. Ar trebui să scriu Universitatea, din respect pentru cei care chiar se interesează (a se vedea facultăţile tehnice). 3362 din 4000. Mda, măcar suntem în primii 4000. o fi chiar atât de greu să ne dăm interesul? Mă îndoiesc sincer de asta. Dacă alţii au reuşit, înseamnă că şi noi putem. Problema e vrutul. Toţi cer, nimeni nu se gândeşte să dea.

Condiţiile care se oferă nu justifică pretenţiile. Spun asta din perspectiva unui student care mai cercetează câte ceva, doar-doar o afla ce-l aşteaptă. Sunt studentă şi am ajuns să-mi fie groază de viitor. În vreo doi ani şi cinşpe’ restanţe termin facultatea. După aceea, ce fac? Intru în sistem? Vreau pastila albastră, asta roşie nu e bună.

Nu aş vrea să înţeleagă cineva că mă aş fi avut o impresie mai bună despre lumea care ne înconjoară. Departe de mine gândul. Pur şi simplu am ajuns în punctul în care mă întreb dacă merită să încerc să schimb ceva, având conştiinţa faptului că o să-mi iau pumni în bot şi picioare în fund la tot pasul, SAU dacă ar trebui să las lucrurie aşa cum sunt, să mă bazez pe altcineva care să vină să facă schimbările necesare, să mă mint că acel cineva există.

Atunci când eşti la o răscruce de drumuri, singura întrebare care-ţi umblă prin minte e „ÎNCOTRO?”