De când s-a aflat, lumea e în tensiune, plângând moartea unui artist care chipurile a însemnat mult pentru fiecare în parte. Ipocriților! Da, aia sunteți, deși n-ar recunoaște unul.
Despre Michael Jackson sunt multe de spus. Nu știu câți sunt la curent cu faptul că a fost primul artist de culoare care a spart bariera all-white a celor de la MTV, care post de televiziune avea o politică ce-i defavoriza pe cei puțintel mai pigmentați (rasismul ăsta!). Ca oricare om, a mai călcat și strâmb, ceva mai hotărât decât majoritatea. Foarte multă lume îți răspunde mai repede la întrebări legate de scandalurile în care a fost implicat, decât să-ți enumere 5 melodii de-ale lui.
De ce? Pentru că ne place circul ieftin. Pentru că ne amăgim cu regrete atunci când nu-și au locul. Stimați ipocriți, dacă Michael Jackson nu ar fi murit, cu siguranță că peste câteva zile ați fi făcut mișto pe tema nasului său care nu prea avea obiceiul să stea unde trebuie. Acesta e fundamentul acuzației mele: sunteți ipocriți. Ieri spuneați "uite-l p-ăla!", azi spuneți "vai, săracul!".
Mi se pare o jignire. Brusc toată lumea își dă seama că omul a avut muzică de calitate în perioada lui de glorie. Brusc ascultăm Bad, Thriller, Black or White, Dirty Diana, Beat It, Billie Jean, Smooth Criminal sau The Way You Make Me Feel (aș spune eu de We Are the World, scrisă împreună cu Lionel Richie, sau de Earth Song, dar mi-e că bag lumea în ceață de tot). Stai, multora chiar le-au plăcut melodiile astea! Brusc realizați așa ceva. Rușinos. Dacă un artist trebuie să moară ca să-i asculți discografia, atunci te poți considera un ipocrit. Din moment ce oricum știai de respectiva persoană, de ce nu ai fost în stare să-l apreciezi când era în viață? Ipocriți...
Probabil că moartea lui v-a adus aminte de muzica anilor '80. Ei bine, anii ăia s-au dus. Acum muzica din mainstream e -ca să-l citez pe Alex deoarece expresia am auzit-o la el- praf. Eu m-am reprofilat pe alte chestii. Mai bine îmi caut prin underground diverse formații/diverși artiști. Să poți susține un spectacol care să nu aibă elemente de vulgaritate ieftină se pare că e imposibil în ziua de azi.
A avut videoclipuri foarte bine făcute. Era un dansator foarte bun, avea o voce foarte frumoasă, era un real talent. La fel, era un om foarte bolnav și plin de datorii. Ultimii ani de viață au reușit să eclipseze un talent care apare foarte rar. Tocmai de-aia mi se pare josnic ce se întâmplă. Toată lumea anunță la status că a murit o persoană de care, până la urmă, nu a fost nimeni apropiat; din păcate, nimeni nu-i apreciază pe cei vii.
Așa că, stimați ipocriți (mă gândesc dacă să adaug și "inculți", dar mai bine mă abțin) să mă pupați. Dacă asta înțelegeți voi prin apreciere, știți exact unde să vi-o înfigeți. Mă dezgustă comportamentul ăsta. Totuși, partea bună e că măcar știu cu cine am de-a face. Gesturile și cuvintele vă dau de gol mai mult decât credeți.
Închei cu vorbele mamei, spuse acum vreo zece minute cu o seriozitate și o hotărâre cum rar văd la ea (de obicei glumește).
| Citat: |
Mama: "A fost un cântăreț foarte bun, un dansator desăvârșit, a avut melodii superbe. Nu știu dacă el le-a compus, dar dacă și de aia s-a ocupat... Spun unii că Madona e regina muzicii pop." Eu: "Da, iar despre el se spune că a fost regele." Mama: "Nu te supăra pe mine, dar la ce show-uri are aia, dacă ea e regina, atunci el nu e regele. El e ÎMPĂRATUL!" |
Să fie clar, am zis.
P.S. Hai, certați-vă cu mine. Aștept cu nerăbdare prima lovitură. Azi sunt pusă pe fapte mari. 